Pentru “papusa mea”!
Zilnic suntem in aceeasi stare deplorabila in care nu facem altceva decat sa ne plangem de mila. Dar ce facem pentru a ne ridica moralul, de a privi viata cu ochi de copii? Nimic…asta este problema, de aici porneste totul. Ne dam sute de mesaje, telefoane prin care ne lamentam de ce ne-a facut “nenorocitul”. Ce vina are el in fond ca noi nu suntem capabile sa privim viata dincolo de acest “el”.
Intrebarea mea este…in momentul in care varsam lacrimi de crocodil, atunci cand simtim ca ni se usuca sufletul de durere, ca nu mai avem aer sa respiram, atunci cand nu mai concepem nimic mai departe de el….el ce face? Ori dispretuitor ne trimite un mesaj cu “m-ai dezamagit, am crezut in tine…sau sa te gandesti inainte de a mai scoate cate o prostie din gura”. In fond orgoliul lui de barbat macho conteaza cel mai mult.
Spun sincer ca m-am saturat sa fiu vesnic a cincea roata de la caruta…m-am saturat sa-mi ofer viata, timpul si inima pe tava iar ca drept dovada de iubire sa primesc “azi nu cred ca stau cu fratimiu, ma duc acasa ca m-a rugat mama” , ma duc in PM ca ma doare undeva de dorintele tale. Spune-mi tu papusa de cate ori s-a intamplat sa spunem “NU”. Stau si reproduc din nou relatia de 8 luni si iti jur ca nu imi aduc aminte un moment in care sa-l fi refuzat, un moment in care sa-i fi spus, nu am timp, nu vreau….mai tarziu….sau maine ca azi am chef sa lenevesc.
Unde gresim? Chiar am fost mereu cele mai dulci iubite, am fi facut orice, oricand pentru iubirea lor, pentru a fi ei fericiti…automat dc ii vedem pe ei zambind, zambeam si noi. Probabil pare o idiotenie pentru restul, dar cand il vad pe el zambind si fericit mi se umple automat sufletul si zambesc si eu din suflet. In concluzie starea mea de spirit vesnic este in functie de atitudinea pe care o are el.
Cred ca asta este greseala noatra, faptul ca mereu suntem disponibile, ca ne construim universul in jurul lor. Cu cat le aratam mai mult ca suntem dependenti de ei, de iubirea si pasiunea lor…din momentul ala ei devin aroganti, respingatori, indiferenti si rai. De ce? Pentru ca ne stiu sensibile si stiu ca ne pot manipula. Pentru ei este o intreaga dovada de putere sa-si domine femeia…sa ne vada ca ii ascultam si ca facem totul asa cum vor ei. Nu vor sa iesim din casa…proastele de noi nu ies…se lipesc de canapea si cu telecomanda in mana(si cu telefonul la ureche…ne plangem de mila una la alta) . Acum realizez cat de mult seamana aceste doua specimene din vietile noastre.
Schimbare papusa…schimbare in bine. Nu spun ca trebuie sa devenim si noi rele si doritoare de razbunare. Nu asta cred ca este solutia. Eu imi stiu greselile, din pacate unele dintre ele sunt destul de idioate, dar nu vreau sa cred ca sunt destul de puternice incat sa merit un comportament de genu din partea lui. Cuvinte jignitoare, respingere si rautate. Come on…totul are o limita. Parerea mea e ca atunci cand iubesti nu poti sa stai indiferent in fata persoanei care sufera din cauza cuvintelor si atitudinii tale. Schimbarea porneste din noi…de la a ne construi programul si viata cum vrem noi. Sa nu ii mai ridicam pe ei undeva sus pe un piedestal si sa ne desconsideram mereu. Ce dracu…unde ne-am pierdut? Ahhh…si cel mai important, sa terminam cu lamentarile, astea nu fac altceva decat sa ne prost dispuna mai rau decat eram. Practic cu cat ne inveninam singure cu problemele nu reusim decat sa ne facem mai mult rau. Hai papusa sa le dam la spate…hai sa nu ne mai dedicam viata in toatalitate lor. Avem dreptul sa ne iubim. Trebuie sa ne iubim pe noi mai presus de orice…pentru ca suntem importante…pentru ca meritam!
Vreau sa mai reamintesc odata…simt ca trebuie sa mai precizez odata chestia asta. Suntem 2 fete teribil de frumoase si finute. Nu vreau sa par aroganta…nu cred ca tine de lipsa modestiei daca te apreciezi. Si da…ma apreciez…si te rog si pe tine sa o faci. Suntem 2 fete reusite…care vesnic acolo unde isi fac aparitia sunt senzatia seri…si nu numai datorita fizicului ireprosabil mereu si din cauza atitudini. Suntem iubite si placute de toata lumea…mereu am stiut sa ne facem admirate. Si mai sunt mandra ca existi in viata mea…sunt mandra ca esti prietena mea si ca avem relatia asta speciala! multumesc ca existi in viata mea! Jur ca de multe ori ma simt asa de singura. Asta datorita problemelor cu familia, cu “el”…dar pun mana pe telefon…te sun…si mi se lumineaza ziua.
Ahh…si nu am de gand sa mai accept nimic…sa ramana cu nervii lui…eu ma potolesc!
