Ce face iubirea din noi!!!

Cat de rau pot sa ma simt, simt cum imi pica cerul in cap si cum pamantul mi se misca de sub picioare, cu fiecare pas pe care il fac spre terasa sa fumez o tigara. Am speranta ca durerea din sufletul meu sa faca scrum asa cum se face tigarea! Daca trec si peste durerea asta…daca sunt capabila sa ma lupt si acum cu sentimentele care le port. Daca sunt capabila sa dau totul in spate, sa uit si sa merg mai departe…ma voi declara o invingatoare in adevaratul sens al cuvantului. Sunt prea tanara, mult prea mica pentru toate deceptiile, pentru toate greutatile si pentru tot raul cu care am fost inconjurata!

Ma simt la pamant, nu ma pot ridica, nu imi pot controla ritmul inimii, nu ma pot linisti, am nevoie de ceva, de orice, numai sa ma linistesc si sa nu ma mai doara! Ma sufoc si nu pot ridica capul din pamant! De ce?? De ce cand credeam ca pot fi fericita? De ce cand am iubit mai mult ca niciodata, de ce atunci cand am simtit ca am gasit cu adevarat sufletul pereche, omul care sa ma faca sa ma trezesc zambind dimineata. Omul alaturi de care imi doresc sa adorm si sa ma trezesc in fiecare zi. De ce? Pana cand? Pana cand o sa fiu singura, pana cand o sa ma chinui si o sa ma lupt cu sentimetele mele sa uit si sa supravietuiesc? E prea greu…imi e foarte frica…

 

As da orice sa pot scoate durerea asta din suflet care nu ma lasa sa respir! Il vreau…atat…nu  ma intereseaza nimic altceva…nimeni altcineva…doar el cu bratele, ochii si saruturile lui…